Insulele Andaman – paradisul nu e facut pentru oameni

După ce am petrecut 3 zile in Chennai mă topeam ( și din cauza temperaturilor extrem de ridicate ) după cateva zile de relaxare la malul marii ( plaja din Chennai fiind extrem de populata si murdara nu iti oferea deloc posibilitatea sa te relaxezi ). Am schimbat locația pentru un hotel de lux aflat la circa 30 de kilometrii pe coasta in sud dar nici aici nu am gasit ceea ce căutam. Cândva văzusem un reportaj la tv despre Insulele Andaman si Nicobar aflate in mijlocul Golfului Bengal care fuseseră numite ca fiind ultimul paradis de pe pământ.

Aici pe una dintre aceste insule mai exista si acum un trib ce trăiesc în izolare completă și resping orice contact cu lumea exterioară ( cum s-ar zice ultimi sălbatici dintre pământeni ). Si plajele sunt de o frumusețe rara fiind alese ca cele mai exotice din toata Asia.

Ce sa mai asteptam…am cumpărat bilete de avion pana la Port Blair si hooop in circa 3 ore aterizam pe micul aeroport. Fiind o zona autohtona au fost necesare mai multe interviuri si completări de formulare dar iată-ne in sfârșit pe Insula…acum va începe adevărata vacanta.

Câtă naivitate…

Orasul Port Blair precum ii spune si numele este de fapt un port de containere având șarmul unei zone industriale deci nicidecum plăcut pentru turiști. De fapt nimeni nu rămâne aici pe insula principala ci toți se îndreaptă direct spre una dintre cele doua insule aflate la circa 2 ore de mers cu vaporul. Havelock si Neil Island.

In ziua in care am aterizat noi in Port Blair nu prea erau si alți turiști ( de fapt pana aici ajung foarte putini europeni ) doar câțiva tineri veniți din Israel se adunaseră intr-un mic grup. Intram in sala de așteptare unde se vindeau si biletele de vapor si ne miram ca existau de fapt doua ghișee. Unul pentru bărbați si unul pentru femei. La ghișeul pentru bărbați coada lunga, la cel pentru femei nimeni. Ah, uite ca este uneori bine sa fi femeie chiar si in India ( unde femeile nu prea sunt respectate ) si ma îndrept direct spre fereastra ghișeului sa cumpăr 2 bilete. Dar femeia aflata in spatele geamului ma mustrează cu o privire aspră și mă întreabă –

Are you local ? No, răspund eu,  I am a tourist.

We don´t sell tickets to tourists, only local people are aloud to take the government ferry.

I don´t mind , if you have a tourist ferry I will buy 2 tickets for this. In gândul meu știam eu ca fac diferența asta doar ca sa ne vândă noua aceleași bilete la preț de 10 ori mai scump.

Here we sell only tickets for the government ferry si imi trântește geamul in nas.

OK si de unde sa cumpăr acum biletele pentru vaporul de turiști? Today there is no other ferry, o aud cum imi răspunde la întrebarea pe care încă nici nu o pusesem. Cum adică ? Astăzi nu pleacă decât un singur vapor spre insula si pe acest vapor nu sunt acceptați turiștii? Ce metodă este aceasta ? Ies afara supărata foc, ii explic soțului situația, care primește din păcate același răspuns dupa ce ajunge la rand la ghișeul pentru bărbați…

Dupa ce vorbim cu grupa de tineri care si ei doreau sa meargă pe aceeași insula se clarifica situația, care este mult mai gravă decât credeam noi.

Nu doar ca astăzi nu există alt vapor, ci singurul vapor pentru turiști care face aceasta rută se afla in reparație pentru cel puțin o săptămâna. Deci daca situația rămâne așa nu avem absolut nici o șansa sa ajungem pe celelalte 2 insule. Noi aveam bilete de avion inapoi in 6 zile…deci daca socoteam bine aveam sa rămânem in portul acesta infect fără șansa de relaxare pentru toata perioada ? No way…si daca iau o barca si vâslesc pana acolo tot plec de aici – ma gândeam eu.

Dar mai întâi sa incercam metoda cea mai usoara…era ora 11 si vaporul pleca din port la ora 14 deci aveam 3 ore timp sa facem rost de bilete.

Încep discuțiile cu vânzătorii de bilete de la ghișee, încercam toate metodele de la rugăciuni (please, please care ii lasă rece) pana la încercare de mita ( iti plătim prețul dublu, triplu...nici o reacție ) pana la amenințări ( vreau sa vorbesc cu șeful tau…care ii face sa devina agresivi ) si insulte ( ma cac pe toata India, sa vina aici ministrul turismului ca îl scuip in față )  nu ajuta nimic.

Intre timp sau adunat mai multi localnici unul dintre ei ne ofera chiar sa ne ajute. El cunoaște un birou de turism unde putem cumpăra bilete de ferry…el fiind șofer de taxi. OK, ne urcam in mașina lui, noi si încă o pereche cu care ne împrieteniserăm deja , înghesuim toate bagajele in port bagaj si plecam la drum. Tipul dupa ce se învârte vreo 20 de minute prin oraș oprește in fata unui birou de turism si ne cere bani de drum.

Stai puțin, ca mie mi se pare ciudata toata aceasta situație, iti dau banii dupa ce cumpăr biletele si intru in birou. Proprietarul biroului und tip șmecher ne răspunde însă exact ceea ce deja știam…imi pare rau astăzi nu exista decat un singur vapor pentru ca cel de turiști se afla in reparatie…nu pot sa va vând bilete. Eu dezamăgită dar mai ales furioasă ies din birou si încep sa zbier la taximetrist.

Mă, tu iti bați joc de noi si profiți de faptul ca suntem disperați ?

Plătește-mă că te-am adus până aici, imi zice el încă calm, de unde sa știu eu ca nici el nu are bilete ?!…eu mai sa-i dau in cap…nu primești nici un ban de la mine…sa nu crezi ca ma poți prosti…si o dau pe partea cu religia…sa știi ca zeul tău te va pedepsii pentru aceasta si te vei renaște ca șobolan, nu, ca vierme sau ca parazit…sau nici nu mai știu ce i-am spus. Asta văd ca la surprins si afectat că scoate bagajele din mașina si le arunca pe jos urcând in mașina fără sa mai ceara un ban si tulindo ca un laș.

Ne-am reîntors in port cu alt taxi, intre timp situația se mai îmbunătăți-se…apăru-se căpitanul de vas care ne-a explicat situația. Acest vapor este special pentru localnici insulari care fac naveta si care trebuie seara sa se reîntoarcă acasă si normal nu se accepta turiști dar…având in vedere ca vaporul „nostru” se afla in reparație va face o excepție in cazul in care mai rămân bilete nevândute, după ce absolut toți localnici sunt la bord va accepta sa urcam si noi. Să ne punem la coada la alt ghișeu unde biletele ramase se vor pune in vânzare cu 30 minute înainte de plecare.

Când am vazut cu ce vapor trebuia sa mergem am început sa râd, o paragina ruginită …pentru asta ne-am bătut 3 ore ? o sa ne scufundăm cu siguranță…

Nu ne-am scufundat si am ajuns pe Insula Havelock punctuali fără nici un alt incident. Am luat un tuc-tuc pana la cabana rezervata pe Beach no. 5 pentru a ne relaxa in totalitate…

Insula Havelock – ultimul paradis pe pământ este însă fără acces la internet ( acceptabil ), fără apa calda (brrr…bine ca afara erau peste 35 de grade ), fără curent seara ( ce romantic ! in sfârșit vom vedea cerul plin de stele la lumina lumânărilor ) si fără alcool ?!  am aflat abia aici ca pe aceasta insula alcoolul este strict interzis… INUMAN !

Citeste continuarea aici