Cu circa 500 de ani inaintea nasterii lui Isus Cristus deci prin anul -500 sa nascut in nordul Indiei in apropiere de granita actuala cu Nepalul un baiat cu numele Siddahrtha – cunoscut acum de toata lumea sub numele de Buddha . Povestea copilariei sale, a tineretii defapt a intregii sale vieti este redata in reliefuri sculplate pe peretii celui mai mare Templu budist din lume ce se afla pe insula Java in Indonezia. Templul Borobudur.
Au fost necesare mai multe zile de convingere din partea sotului meu pentru a vizita acest monument aflat aproape in mijlocul insulei Java deoarece nu stiam pana acum absolut nimic despre el si cum se poate ajunge pana acolo.
Dar pana la urma a invins curioziatea si dorinta de vedea ceva absolut unic in lume si iata-ne la fata locului dupa 10 zile perfecte petrecute in Bali. Si deoarece nu exista o alta companie de zbor intre Denpasar / aeroportul din Bali si Yogyakarta / aeroportul din apropierea templului am zburat cu Garuda Indonezia – o companie locala ce pana anul trecut a fost trecuta pe lista neagra a companiilor aeriene si interzisa sa aterizeze pe piata europeana. Deci emotii maximale- care sau dovedit insa de prisos- compania aeriana facandu-mi la fata locului o impresie foarte buna si serioasa.
Din Yogyakarta a trebuit sa gasim un alt sofer de taxi – pe Wayan nu l-am putut lua cu noi. Aici a fost putin mai complicat – erau mult mai putini vorbitori de limba engleza- si cum am observat mai tarziu nici pe departe la fel de demni de incredere cum au fost cei din Bali. Si totusi totul a decurs fara prea mari peripetii. A doua deliberare am avut-o cand ne-am hotarat daca sa inoptam sau nu in hotelul aflat direct la poalele templului pentru a-l putea vizita si in afara orelor de deschidere si seara si dimineata. Hotelul avea niste critici ingrozitoare – pe care din pacate trebuie sa le confirm – in privinta curateniei si a confortului. Doar locatia este perfecta. Pretul piparat pe care s-il putea permite ( fiind unicul in zona ) includea totusi intrarea libera la templu de cate ori doreai.
Am ajuns seara si prima impresie a fost wow ! un templul colosal se scalda in ultimele raze de soare si chiar si de la distanta arata fantastic. Am pus bagajele in camera si ne-am indreptat cu pasi repezi spre el.
Templul în formă de piramidă, cu baza pătrată, a fost construit între 750 şi 842 deci cu 300 de ani înainte de templul Angkor Wat din Cambodgia si cu circa 400 de ani înainte de a fi construite marile catedrale europene. Putin se stie despre istoria templului, cu excepţia ca o armata uriasa de muncitori au lucrat zeci de ani pentru ca sa sculpteze cele 60.000 m3 de piatră. La începutul secolului XI, din cauza situaţiei politice din Java Centrală, Templul Borobudur a fost complet neglijat şi a inceput sa se descompuna. Pe deasupra dupa o eruptie vulcanica din apropiere a fost acoperit in totalitate de cenusa vulcanica. Templul a fost redescoperit abia in secolul al XIX-lea. O campanie de restaurare cu ajutorul UNESCO intre anii 1973-1982 au redat acestei piramide forma si maretia ei de alta data.
Templul este contruit în șase terase pătrate, așezate pe baza piramidei, lungimea bazei măsurând 118 m iar peste aceastea sunt alte trei terase circulare care duc spre vârf. Deci in total 9 terase.
Intr-o căldura tropicală cu toate ca era deja aproape de apusul soarelui am inceput sa urcam pe treptele foarte inalte si aproape vreticale ale piramidei. Primele trei terase reprezinta viata pe pamant inscripțiile în piatră redand defapt viata pamanteasca dominata de pasiune si dorinte. Zeci de panouri “povestesc” in imagini mereu acelasi lucru – oamenii buni sunt recompensați cu reâncarnarea în forme de viață superioare iar cei răi sunt pedepsiți luând forme inferioare, demonice. Zidurile ce inconjoara aceste etaje sunt mult mai inalte decat un om dand impresia unui labirint in care esti inchis si din care poti scapa doar urcand din ce in ce mai sus. Deoarece urmeaza 3 nivele de “purgatoriu” pe peretii carora este reprezentata invatarura lui Buddha ce duc spre sfera perfectiunii, a iluminarii spre nirvana – raiul Buddhist.
Am dormit foarte rau in camera mica si puturoasa a hotelului unde sub nici o forma nu poti folosii baia mucegaita si insalubra. Abia am asteptat sa se faca dimineata si pe la ora 5 inainte de rasaritul soarelui am pornit-o din nou la drum. Se spune ca sentimentul pe care il ai cand te aflii sus pe templu si razele de soare strapung ceata diminetii nu se poate compara cu nimic altceva pe lume. Doar aici si la aceasta ora poti simti ce inseamna cu adevarat NIRVANA.
Coboram treptele inca ca in transa, soarele urca din ce in ce mai sus pe cer cand dintr-o data se deschid portile oficiale ale templului si o hoarda de sute de copii navalesc galagiosi inauntru. Copii cum ma vad sar pe mine “Please,missis, foto, foto si se alatura in stanga si in dreapta mea ca o ciorchina de struguri in timp ce ceilalti copii fac neintrerupt poze… Nu stiu cine au crezut ei ca sunt dar a doua zi am aflat din presa locala ca actorul Richard Gere se afla si el aici pentru cateva zile sa mediteze la umbra celor 504 statui ale lui Buddha…
Doresti sa fi anuntat cand apar articole noi ?
[ssm_form id=’2284′]