Canyonlands – Casa vântului

Inca niciodata nu mi s-a intimplat sa ajung la marginea unei prăpăstii si sa mi se taie răsuflarea – nu de teama ci de admiratie…

Grand Canyon
Pe marginea marelui Grand Canyon

La intrarea in parcul national „Canyonlands” unul dintre parcurile nationale ale SUA în apropiere de Moab statul Utah am fost opriti din drum.

La intrare in parcul national „Canyonlands”

Un ranger imbrăcat in haine verzi cu palarie de cowboy pe cap ne opreste si ne face atrage atentia că incăltamintea pe care o purtam nu este adecvata drumului pe care il vom avea de parcurs. Eu purtam o pereche de sandale cu talpă subtire si lunecoasa si sotul meu era incăltat cu niste pantofi sport dar nu speciali pentru munte. Ce noroc ca in vecinătatea parcului se afla un magazin special de incaltaminte pentru drumetii si cătărări asa ca intrăm si ne cumpărăm amandoi doua perechi noi de trekeri. Eu chiar faceam intretimp glume ca rangerul primeste precis procente pe perechea de pantofi vandută. Dar acum ajungând la marginea acestei prapastii nu pot decat sa-i multumesc.

Canyonlands – zeci de canyoane formate de apa raului Colorado si Green River

 

Apa râurilor Colorado si Green River au săpat pe un teritoriu ce se întinde pe o suprafaţă de circa 1300 km² canioane atat de adânci incât stând pe marginea acestei prapastii ai impresia ca poti zarii pana in mijlocul pamantului. Rocile de o culoare roşie caramizie supuse eroziunii au dat naştere la crăpături, doline şi poduri de piatră, care sunt accesibile numai pe jos. Si noi putem cobori pe un traseu de câtiva kilometri pana aproape de miezul pamântului.

In fata noastra in mijlocul acestui peisaj de nedescris se afla „Island in the Sky” ce aduce aminte de o potcoava de cal.

Island in the sky

Legenda spune ca in acest canyon au fost prinsi mustangii – caii salbatici ce traiaiu pe aceste meleagurii pe vremea cand indienii erau aici stapâni.

Drumul pe care l-am ales noi a durat doar trei ore dar exista o multime de drumuri si de cărări pentru a explora acest areal. Cei mai mulţi oameni consideră că este imposibil de a vizita mai mult de un parc într-o călătorie unică. Si nu pentru ca nu este posibil din punct de vedere al timpului ci al impresiilor ce le-ai asimilat, este cu siguranta imposibil sa memorezi intr-o singura calatorie atat de multe imagini fantastice…

În Moab, un oraş mic situat între Canyonlands şi Parcul national Arches, vom rămâne peste noapte. Ciudat, cu cât ne depărtăm mai mult de oraşele mari cu atât devin mai scumpe preţurile la motel. Camera noastra este mica si mobilierul vechi dar costa aproape 80 de dolari pe noapte.

A doua zi mă trezesc dimineaţa devreme, astăzi vrem să vizitam Arches National Park, parcul cu cea mai mare concentraţie de arcade de piatra din lume. Indienii au denumit această zonă “curcubee ce s-au transformat in piatră”.

Apa şi gheaţa, temperaturi extreme şi vântul sunt responsabile pentru peisajul sculptat in stânci din acest parc. În zilele cu cer senin, albastru, ca astăzi, imi este greu sa-mi imaginez aceste forţe ale naturii care pot fi atât de violente. Pe lângă arcade mai sunt si alte numeroase roci cu caracteristici geologice extraordinare, cum ar fi piedestale si roci echilibrate.

 

Este o zi fierbinte cu temperaturi de aproape 100 grade Fahrenheit. Nici nu vreau să ştiu câte grade ar fi în celsius pentru că altfel nu aş mai părăsi această cameră răcoroasă de motel. Pornim la drum cu maşina până la centrul de vizitatori.

Prima stâncă pe care o putem admira este Balanced Rock. Aici, natura se pare că a păcălit legile fizicii deoarece un colos de piatră ce cantăreste peste 3500 tone se balansează pe un trunchi subtirel de 17 m inăltime.

Landscape Arch si Windows Arch sunt doua arcuri pe care le vizitam in drum spre Delicate Arch telul nostru de astăzi. Landscape Arch este cel mai mare arc si măsoara 306 de metri de la un capăt la altul.

Landscape Arch
Landscape Arch

Petru a vizita Delicate Arch trebuie sa urcăm pe o cărare îngustă şi abruptă. Este deja aproape de amiază, razele de soare cad direct pe piatra roşiatică înfierbântând-o şi mai tare. Zona în care ne aflăm se numeşte “devils garden” şi acum ştiu de ce! Paşii mei devin din ce în ce mai mici, mă opresc din ce în ce mai des gâfâind cu tricoul leoarcă şi picioarele tremurânde.

In drum spre Delicate Arch

După două ore de chin mai avem câţiva paşi şi am ajuns. În spatele unei stânci ni se deschide o panoramă fantastică. Cu ultimele rezerve de energie mă întind pe jos cu braţele desfăcute şi privirea spre orizont. Natura si-a ales un loc spectaculos pentru a construi acest Arc de Triumf!

Delicate Arch si noi fericiti ca am ajuns aici 

 

Vântul şi-a format o poartă de intrare, poartă prin care intră ca apoi să se rotească din ce în ce mai repede formând cu puterea lui o prăpastie conică de zeci de metri, şuierând, dându-ne de înţeles că el este învingătorul în această luptă continuă a puterilor naturii.

Am petrecut mai mult de o oră aici …

neputând sa ne mai luam ochii din fata acestui spectacol inedit descoperind cu teamă, uimire şi respect, în mijlocul acestei stânci de piatră ascunsă, casa vântului…

Ti-a plăcut ? Distribuie si prietenilor tăi ...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on Pinterest

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *