Egipt – Edfu, Kom Ombo si alte peripetii

Aventura a inceput deja aici…

Calatoria individuala prin Egipt continua…Acum stiam ce ne asteapta: un drum lung de cel putin sapte ore! si pentru ca voiam neaparat sa oprim in Edfu si Kom Ombo si sa vizitam templele il conving pe sotul meu sa luam un taxi pana in Edfu – si asa drumul cu autobusul local intre Edfu si Assuan fusese cel mai lung si mai obositor din cauza nenumaratelor opriri pe parcurs. (ce am uitat sa remarc pana acum – pentru a nu ne certa in concediu ne-am impartit sarcinile – eu aleg hotelele unde inoptam ha, ha de aceea de data asta doar de 5 stele) si el alege traseul si mijlocul de transport – fara cearta, ati inteles? compromis…cuvantul magic intr-o casnicie…

Si pentru ca stiam ce hartuiala este cu taximetristi in Assuan ne-am inteles deja cu o seara inainte cu Mohamed sa vina sa ne ia direct de la debarcader dimineata la ora 9.

Pe la ora 9 fara 10, cu tot bagajul langa noi, asteptam sa vina Mohamed. Da ia-l de unde nu-i! Problema era ca nu-mi mai aduceam aminte asa de bine cum arata Mohamed al nostru – pentru mine cam toti arabii arata la fel si cum oprea vreun taxi in fata noastra si ne facea semn sa urcam, eu chiar luam bagajul si eram pe picior de urcat cand sotul meu ma tragea inapoi – asta nu e taxiul nostru! noi mai asteptam, sa vina cel cu care ne-am targuit ieri – dar de unde sa stiu eu cum mai arata soferul nostru?! asa ca, cum se oprea vreunul care zambea si facea semne cu mana – il intrebam: are you Mohamed? el, what? …deja ceilalti arabi din jurul nostru faceau glume – astia nu vor sa plece decat cu Mohamed

Si tot intreband pe fiecare – bineinteles ca apare unul pe care chair il chema asa: Mohamed? intreb, eu – el mirat ca ii stiu numele raspunde: Yes, Mohamed…no hai sa plecam ii spun eu si ma bucur ca in sfarsit a venit – unde vreti sa mergeti? ne intreaba el…pai cum unde vrem, ca ne-am inteles ieri…oh, cred ca esti Mohamed…dar nu Mohamed al nostru…

Sotul meu enervat (cu autobusul eram deja la jumate de drum! intretimp se facuse 9 si 20) trece pe partea cealalta a drumului sa se tocmeasca cu un alt sofer. In jurul meu deja se stransesera o gramada de taximetristi –

My name ist Mohamed, he is also Mohamed…take me ,I am Mohamed too…strigau toti in gura mare…cand sotul meu imi face semn sa trec si eu strada si arata spre o masina noua. Te-ai inteles cu el? Da! Si i-ai explicat ca vrem sa oprim la temple si ca el trebuie sa ne astepte? da, da…urca in masina…ca vin toti Mohamezi suparati ca-l luam pe Ahmed!

Masina lui Ahmed si asa este mult mai frumoasa…e aproape noua, un Hyundai limuzina cu aer conditionat si scaune de piele. Asa da! Pornim la drum.

Ahmed vorbeste foarte bine engleza si este destul de “cultivat” asa ca pe drum ne explica o multime de lucruri. You know … the dam from Assuan “baraj” spune el pe araba! E o catastrofa! oamenii sunt disperati si foarte nemultumiti – apa sa inamolit, pesti nu mai sunt si barajul impiedica inundatiile naturale care erau neaparat necesare pentru cultivarea pamantului!

Apropo cuvantul “baraj” il pronunta asa de parca ar fi pe romaneste si eu zambesc si intreb: Baraj is the word in arabic? Yes, why? Because, I am from Romania and in romanian language you also say “baraj“ – si astfel aflu ca noi avem o gramada de cuvinte de provenienta araba – imi face placere sa caut printre cuvintele care mi se par mie mai deosebite din limba romana si sa intreb: you make fire with a “chibrit”? Yes! zambeste el – Hey, you speak arabic? no, no…but some words are very similar : ciorap, ghiozdan, coridor, geanta si probabil multe, multe alte cuvinte romanesti sun de provenienta araba …

Ajungem la Kom Ombo si cum oprim pe parcare o hoarda (probabil tot un cuvant de provenienta araba) de copii ne inconjoara – au lantisoare si bratari de vanzare.

One pound, one pound! striga ei in gura mare – multi dintre copii cer doar bani fara sa-ti ofere nimic – atunci nu dau nimic – dar acestia au muncit din greu si aceste bratari si lantisoare nici nu sunt chiar asa urate – asa ca scot o lira egipteana si cumpar o bratara – take two, take two ma imbie un alt copilas. I don´t need two, thank you! ii raspund eu dar el mi-a luat deja mana si incearca sa-mi lege o bratara pe mana – in cele din urma reuseste si imi spune: gift for you, don´t pay! bratara este facuta din sarma cu pietricele albastre si chiar ca este frumusica…

Dupa inca jumate de ora cu masina ajungem la Templul din EdfuTemplul lui Horus – va aduceti aminte? Este copilul lui Isis si al lui Ossiris!

Templul lui Horus din Edfu

Constructia templului a început sub Ptolemeu III in anul 237 bc. şi a fost terminata în jur de 57 b c. sub Ptolemeu al XII-lea. Fiecare dintre Ptolemei a construit o parte din templu si astfel in cei aproape 200 de ani sa creat o capodopera de o maretie de nedescris. Si acest templu a ramas aproape in totalitate intreg. Deci daca doriti sa vizitati cel mai bine pastrat templu egiptean vizitati-l pe acesta ! Toate zidurile sunt bogat decorate cu hieroglife şi scene din viata faraonilor si a celor care au construit acest templu.

Doar unele dintre sculpturi au fetele lovite, voit sterse. In spatele meu un arab ma priveste de parca vrea sa-l intreb neaparat ceva asa ca ma intorc si intreb :

Who destroied the beautiful face of the sculpture?

el raspunde monosilabic : Român – bad people

Cum ai spus? who? si pentru ca in araba toate cuvintele se termina in â imi raspunde inca odata: Român people – bad people…ha, ha… gluma buna! dar sa vina pana aici sa distruga acest templu? … si atunci imi dau seama ca el vrea sa zica ca romanii au distrus aceste sculpturii. Romanii au fost aceeia care incercand sa cucereasca Egiptul au distrus multe dintre dintre temple si au pictat fresce peste peretii lor.

You mean rOOOman people si fac un accent pe “o”

El: yes român! din nou cu accentul pe â!

No, no I am român, ii spun eu – this people were italian!

Acuma arabu nu mai intelege nimic – No! you are not român – se uita la mine mirat!

Yes I am! raspund eu – from România!

De data aceasta e parca si suparat ca il contrazic si ca ma mandresc ca sunt român, cum zice el – asa ca o las mai moale (se pare ca pe aici inca nu a dat picior de român) si ii raspund doar: Don´t say “român”, say rooooman – than it´s OK.

OK.. zambeste arabul…roooomân…

L-am lasat in pace ca am vazut ca nu are rost, dar el incapatanat se tine de mine in continuare…it´s ok, ii spun eu, now you can go…bacsis? raspunde el intinzand mana…

Pentru ce? petru ca mi-ai spus ca românii sunt bad people …

În curte pe un piedestal stă bine conservata statuia lui Horus in forma de pasare, pe cap cu o coroana dublă, care reprezintă cele două regate ale Egiptului antic. Templul din Edfu este unul dintre singurele temple unde sa pastrat si acoperisul in totalitate. Astfel se poate vedea tavanul care în sălile templului au fost deseori pictate cu stele, fie pentru a reprezenta cerul sau cu vulturi, care să protejeze templul. Ceva unic în acest templu este barca de lemn, care se afla in ultima cameră denumita sanctuar care transporta sufletul celor morti spre eternitate.

In interiorul templului se afla aceasta barca pe care se treceau sufletele celor morti peste Nil in eternitate

 

Pe pereţii sanctuarului sunt ilustrate scene minunate cu procesiuni şi ritualuri de zi cu zi ale preotilor. Probabil ca am petrecut mult prea mult timp in acest templu fara sa ne uitam la ceas pentru ca cum iesim afara il vedem pe Ahmed foarte speriat.

I think the last bus to Marsa Alam is already gone... ne spune el. You must hurry…

Dar din pacate  are dreptate – autobuselele circula doar peste zi si ultimul a plecat la ora doua, acum este doua si douazeci de minute…

Ahmed! ma gandesc eu, tu esti singurul care ne poti salva astazi – du-ne te rog pana la hotel…astazi este ziua ta norocoasa, iti platesc cat vrei.

Ma sotocesc prin buzunare, dar in afara de cele 100 de lire egiptene care le mai aveam pentru autobus mai am doar o bancnota de 50 de euro. Asa ca fac proces scurt si ii explic ca ii ofer cei 50 de euro pentru tot drumul de astazi daca are voie si vrea sa ne duca. Stiu ca 50 de euro pentru un drum atat de lung e un pret foarte mic si mi-e teama ca Ahmed nu va accepta. Alta alternativa nu avem. Trebuie sa ramanaem aici peste noapte intr-unul dintre hoteluri in Edfu si sa plecam a doua zi dimineata mai departe. Dar in Edfu nu am vazut pana acum nici un hotel, se pare ca aici vin doar turisti peste zi sau cu vaporul pe Nil.

Vazand disperarea in ochii mei imi spune pe un ton linistit – Ok, I have to make first a telefon call. Se retrage pentru cateva minute si il aud telefonand pe un ton destul de mieros.

Eu nerabdatoare – nu aveam absolut nici un chef sa inoptez in Edfu! abia astept sa inchida telefonul – It’s OK, raspunde el, we can go! To Marsa Alam? Yes, I drive you to marsa Alam!

For 50 euro? Yes! Shukran, shukran….

Mai tarziu fiind curioasa cu cine a vorbit la telefon (eu gandindu-ma ca precis cu politia pentru a cere aprobarea de a trece peste desertul Arab) il intreb.

With my wife! raspunde el, a trebuit sa-i explic ca nu mai ajung la timp la masa…ha, ha…deci si in Egipt, acasa tot femeile sunt stapane…

Eu nu ma mai opresc din ras cand aud asta si vreu sa-l iau peste picior. How ist you wife? Is she emancipated? Ahmed nu ma intelege asa ca incerc sa-i dau un exemplu:

Does she drives a car?

No, no…raspunde Ahmed, no women drive…

Yes I, do! raspund eu mandra.

No, you don´t! se uita la mine fara sa ma ia in serios. Eu la sotul meu, asteptam sa-mi sara in ajutor. Yes, she drives… like a woman… si amandoi rad de se sparg. Eu suparata foc ii zic la Ahmed – I can drive your car! Atata mi-a trebuit…Ahmed trage pe dreapata iese din masina si imi intinde cheile…Drive

Acuma ce sa fac…No, no I don´t drive now, police, you know?

Where police? here is no police! we are in the desert!

Sotul meu parca batut de soare la cap ma imbie – hai conduce si tu cativa metrii, ca altfel nu te crede. Asa ca ma pun la volan, trag scaunul in fata, schimb pozitia oglinzilor – Ahmed se aseaza langa mine cu un zambet ironic pe fata care ii dispare in momentul cand dau la cheie si pornesc la drum.

Eu la volanul taxiului doar sa-i dovedesc arabului ca stiu sa conduc

La inceput Ahmed sta ca pe ace dar dupa cativa km se linisteste si se lungeste in scaun…Now you pay me 50 euro, ii spun, I drive…si radem toti trei…

Dupa 15 minute schimbam din nou locurile si Ahmed imi promite sa o intrebe pe sotia lui daca nu vrea sa faca scoala de soferi…

Drumul il parcurgem in circa 3 – 4 ore ajungem seara la Hotelul Coraya si deja si intrarea este extraordinar de deosebita. Coboram in fata receptiei. Deschid portmoneul si ii dau toti banii pe care ii mai am. And bacsis? for me?

Ce bacsis sa-ti mai dau? ca nu mai am nimic, nimic… si ii arat portmoneul in care doar cateva monede de metal se mai vad. What is this? This are 2 euro ii raspund…ok, you can have this too… dar acum bye, bye, Ahmed…mi-a facut placere sa te cunosc…

Intre timp apare valetul hotelului care vrea sa ne ia in primire bagajele.

Nu-l lasa sa-ti ia bagajul din mana…strig la sotul meu…Pai, de ce? raspunde el…

Pentru ca nu-i mai pot da nimic bacsis

Ti-a plăcut ? Distribuie si prietenilor tăi ...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on Pinterest

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *