Imaginati-va un oras in care incape toata populatia Romaniei sau aproape toata…greu de imaginat ? nu este asa ? 20 milioane de locuitori , supraetajati in apartamente zgaraie nori de peste 30 de etaje. Pentru mine este mult mai mai usor – eu trebuie doar sa privesc prin fereastra pentru a vedea asa ceva…deoarece ma aflu in Jakarta capitala Indoneziei.
Ieri am necesitat mai mult de o ora traversand orasul si nu am vazut probabil nici macar un sfert din el. Ne aflam in hotelul Grand Melia si inainte de a intra in oras nici nu ne-am fi putut imagina cat este de imens. Aeroportul international este mic si zburand din Frankfurt care este de circa 10 ori mai mare am crezut ca si orasul ar fi la fel. Dar doar cartierul in care ne aflam acum este de circa 5 ori mai mare decat orasul frankfurt. Privesc prin fereastra hotelului aflata la etajul 11 si in jurul mau doar cladiri mult mai inalte , probabil 50 de etaje este normal sa aiba. Am pornit-o pe jos spre unul dintre mall-urile din apropiere – dupa google aflat la circa 20 de minute departare pe jos. Cele 20 de minute au fost insa cele mai lungi din viata mea. O caldura inabusitoare cred ca sunt circa 35 de grade la umbra si o umiditate de 90 % . Transpiri doar cand stai pe loc, dapai daca te misti…dar nu asta a fost ceea ce a facut ca drumul pana la mall sa para inabusitor, ci smogul si gazele de esapament. Imaginati-va o strada cu 8 benzi pe care insa circula 10-12 masini una langa alta si printre ele zeci de motociclete…toate pufaind zeci de tone de gaze inabusitoare. Si pe deasupra galagia care o fac…claxonanad aproape incontinuu ! Intrand in mall am avut a doua , stiam ca inauntru va fi rece de la aerul conditionat…da era rece mai bine zis era frig, dardaiam in tricoul meu ud pana la piele dupa maratonul de pe strada sin u era placut. Zeci de boutique-uri cu zorzoane, cd-uri false , genti, pantofi, haine, cosmetice si galagie. Fiecare incercand sa-ti atraga atentia facea muzica cat mai tare posibil. Am urcat si coborat scari rulante si am parasit cat de curand mall-ul fara sa cumparam nimic. La intoarcere am luat un taxi. Mult mai placut…si cele 45 de minute din cauza ingesuelii pe strada acel numit traffic jam- habar nu am cum se spune pe romaneste – scuze ! ( pe jos facusem 20 ) le-am savurat cu adevarat !
Jakarta are mai multe cartiere, defapt sunt mai multe oase intregi legate unul de altul. In cel in care locuim noi se numeste “golden triangle” si este defapt cartierul diplomatic unde se afla toate consulatele lumii. Ceea ce il face sa fie si mai interesant deoarece toate cladirile diferitelor tari sunt construite in stil tipic tarii respective si astfel ai impresia ca te afli intr-un Disneyland enorm. Strada este pavata cu marmora de diferite culori si totul luceste de curatenie. Exista pe langa acest cartier inca vreo 5-6 mult mai mari si doua dintre ele le-am vizitat a doua zi. Si anume the old town unde se afla fostele case coloniale, Java fiind o fosta colonie olandeza si China Town. Cladirile coloniale nu mai sunt locuite, de aceea multe dintre ele sunt derapanate si natura le-a cucerit intre timp.
Liane se catara prin ferestre iar in interiorul lor au crescut pomi. Singurul muzeu pe care am fi dorit sa-l vizitam si anume muzeul de papusi din hartie era inchis cu toate ca ajunsesem pana aici inaite de ora de inchidere oficiala. O parada, procesiune ce va avea loc in timpul zilei a facut ca zona in care se afla sa fie inchisa dar nimeni nu a putut sa ne spuna ce anume se sarbatorea. Asa ca am luat-o la pas dezamagiti spre al doile cartier pe care aveam de gand sa-l vizitam- Little China Town.
Daca strazile in Jakarta sunt de minum 4 benzi si devin din ce in ce mai late ajungand pana la 8 benzi de circulatie – in Little China Town strazile sunt de marimea unui brat deschis cu un canal de apa rau mirositoare pe o parte. Abia ca te poti strecura printre multimea de oameni , animale si vanzatori ambulanti , tarabe cu mancare si mirosuri extreme . Ba ca te loveste un miros imbietor de rata fripta la cuptor ca dupa cateva secunde sa te ingretoseze o supa facuta din intestine de porc. Aici se desfac pestii si se curata de solzi si pui inca vii asteapta sa fie opariti si depanati. E o alta lume aici si hotarasc spontan ca daca China arata la fel – nu doresc sa o vizitez in curand. Dupa ce strabatem cateva stradute intortochate suntem fericiti sa iesim din nou in orasul cu strazi late si…harmalaie.
Maine plecam spre Bali si sper ca acolo sa gasim linistea si frumusetea pe care ne-am astepatat sa o gasim aici.
cine doreste sa vada tot albumul de fotografii