O calatorie individuala prin Egipt

Eu nu pot sta locului. De data asta am plecat cu un bilet de avion “super last minute” spre Marsa Alam in Egipt si voiam sa petrec toate cele 14 zile lungita la soare sa ma relaxez in sfarsit… Am avut in ultimul timp la servici atat de mult de lucru incat eram stoarsa ca o lamaie si intre timp la fel de acra – nici nu mai puteai sta cu mine de vorba.

Ajunsi in aeroprtul din Marsa Alam suntem intampinati de reprezentantii diverselor agentii turistice cu tablite in maini care ne intreaba neintrerupt “ which is your travel agency? “ “no one” raspundem noi spre surprinderea lor, noi suntem turisti individuali! Ne indreptam spre biroul de schimb valutar si cumparam 2 timbre (vize) pentru 15 dollari pe persoana (sunt sigura ca agentiile vand aceste vize mult mai scumpe). Iesim din aeroport si primul lucru – imi descalt cizmele si imbrac pe loc slapii de plaja, sunt 28 de grade la umbra!

In fata aeroportului nici un taxi – doar autobuse. Suntem din nou intrebati – travel agency? no, we don´t have one – we need a taxi. Ok, no problem – un baietel de circa 12 ani isi scoate mobilul din buzunar si incepe sa telefoneze – unde vrem sa mergem? ne intreaba el – la hotelul “ Three Corners Fayrouz Plaza Beach Resort” este doar la circa 5 km departare. 20 de euro raspunde el- cat??? eu ma asteptam la 20 de lire egiptene (circa 2, 5 €) mai mult nu vreau sa platesc. Dupa multe targuiri ne intelegem la 50 de lire egiptene (circa 26 lei), mult prea mult dupa cum am sesizat peste cateva zile.

Hotelul Three Corners este sub management belgian are 5 stele si ne costa 63, 00 € pe camera pe zi cu regimul “all inclusive”. Camera ce o primim este destul de incapatoare, balcon cu vedere spre mare, paturile au insa saltele noi si astea sunt tari ca betonul. Baia ma dezamageste putin, este mica dar curata. O piscina mare, incalzita si una mai mica pentru copii. Oaspeti de diferite nationalitati – francezi, belgineni, olandezi, nemti, englezi, italieni, polonezi, rusi. Romani nu am vazut (sau auzit). Atmosfera la piscina este placuta, la fel si la restaurant. Se serveste si afara – un paravan din matase albastra ne fereste seara de vant. Temperaturile sunt si seara destul de ridicate astfel incat luam masa afara pe terasa. Mancarea este foarte buna si diversa – in fiecare seara cu o alta tematica – noi am prins in cele 3 zile o seara araba, una italiana si una asiatica. Pa langa mancarurile specifice se tin si showuri in aer liber pe aceeasi tema. Plaja este fantastica.

Pe un areal imens cu un restaurant direct pe plaja, snacks-uri intre ora 12 si 17 (se serveau si mici facuti la gratar – o delicatese! ), in rest bauturi pana seara tarziu. Bere si vin local (calitate OK), cocktailuri nu prea reusite, sucuri (pepsi, mirinda, seven up) totul inclus. Intrarea in apa se face lin , plaja cu nisip fin rar intalnita in Egipt si recifurile de corali sunt inca neatinse (am vazut chiar si o broasca testoasa!! – din pacate chiar atunci nu am avut la noi aparatul de fotografiat subaquatic). Langa arealul hotelului se mai construieste dupa cate am vazut eu ceva ca o baie turceasca cu sauna (dar nu deranjeaza).

Plaja la Marea Rosie

Se fac excursii la Port Ghalib – zona cu magazine si restaurante noua, deschisa recent. Noi nu am luat autobusul (costa 15 lire egiptene pe persoana – dus / intors) ci am luat-o pe jos prin desert. Am necesitat cam jumate de ora pe malul marii pentru a ajunge in apropierea portului. Trecem cu barca pe partea cealalta a lagunei unde se afla noul centru comercial.

Restaurante (chiar si Pizza Hut), magazine, internet café (1 ora costa 25 lire egiptene / in hotel costa 40 pe jumatate de ora), sala de jocuri dar nici urma de turisti. Cred ca in afara de noi mai vazusem vreo 6-7 turisti rataciti. Barcagiul ne astepta la mal cum ne-am inteles si ne trece in circa 5 minute din nou pe partea cealalta. Ma scotocesc in buzunar de ceva bacsis si ma jenez ca ii dau doar 4 lire egiptene (mai mult nu aveam la mine in bani marunti) dar el se bucura si imi multumeste cu un zambet pe buze. Cred ca in ziua respectiva am fost singuri turisti pe care ii avusese. Seara se lasase foarte repede, la ora 6 apusese deja soarele (din nou am uitat sa luam cu noi o lanterna) dar noroc ca era luna plina si astfel ne-am putut intoarce fara probleme inapoi in hotelul nostru pe care il zaream din departare in mijlocul desertului cu zeci de luminite aprinse. Cerul era si el luminat dar nu cu zeci ci cu mii de stele.

Egipt plaja la apusul soarelui

Dupa inca 3 zile in care am mancat si baut 24 de ore pe zi, incusiv revelionul care le-a intrecut pe toate si din punctul de vedere al mancarii si al bauturii abia astept sa pornim la drum spre Asuan.

Specialitati egiptene: salata de vinete, hoummus, tabouleh si tahina

La receptia hotelului am intrebat deja daca se organizeaza excursii si cat costa. O excursie cu autobusul – dus/ intors intr-o zi, cu plecare dimineata si intoarcere seara (Asuan se afla la circa 500 km) ne costa 120 euro pe persoana inclusiv mancarea si vizita orasului Asuan si al templului Philae. Alte posibilitati nu sunt. Ok, daca vrem, ne poate el organiza o limuzina  dar asta costa si mai mult – si trebuie sa fim inregistrati la politie si asta costa si dureaza cel putin doua zile pana primim ok-ul sa plecam. 2 zile? fara noi – noi vrem sa plecam astazi!!! asa ca iesim tiptil din incinta hotelului sa ne interesam la localnici cum putem ajunge mai bine pana la Assuan.

Un vanzator de la butic, foarte simpatic, ne explica ca taxiurile locale nu au licenta de trecere peste desertul arab. Stada este insa deschisa si autobusele normale circula regulat doar ca statia de autobus se afla la 60 de km departare. Ce sa facem? sa renuntam la excurie – Nu, nici vorba!

Impachetam, facem check-out la hotel si iesim pe strada asezandu-ne la umbra unui palmier si asteptam. Este ora 11 dimineata. Asteptam… vai ce mult sa schimbat Egiptul, ma gandesc eu – mai demult (chair si acum 3 ani) ieseai pe strada si deja te claxonau taximetristi. Acum nici urma de ei – doar limuzine si autobuse ce pleaca direct din hotel, speciale pentru turisti. Asteptam sa treaca pe langa noi un taxiu normal pentru localnici pe care il recunosti prin faptul ca are culoarea nisipului si sunt de marca Peugeot cu 7 locuri.

Si dupa cam 10 minute apare la orizont unul dintre aceste taxiuri. Eu ridic mana dar masina trece mai departe… dupa cativa metri opreste brusc si taximetristul iese din masina si ne face semn sa urcam. Luam geanta si strigam Marsa Alam Bus Station? Mesh, mesh, ne raspunde el. In masina sunt deja 3 barbati dar bancheta din spate este inca goala. Ma inghesui cu geanta pe genunchi si cu sotul meu langa mine. Taxiul porneste – how much? intrebam noi – to the bus station in Marsa Alam. Taximetristul se intoarce si ranjeste doar cu un dinte in gura: Ten pound each (1, 20 €) pentru 60 de kilometrii si inca nici nu ne-am targuit ; -)

Eu respir usurata, in sfarsit am ajuns in Egiptul pe care il cunosc… mirosul bine cunoscut de gunoaie arse la marginea soselei patrunde prin geamul deschis. Ne privim multumiti – bine te-am regasit vechiul nostru Egipt…

Continuarea aventurii… Prin desertul arab cu 13 arabi in minibus

Ti-a plăcut ? Distribuie si prietenilor tăi ...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on Pinterest

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *