Mauritius – Dante Alighieri a avut dreptate

Un apus de soare perfect…mai intai rosu cu infiltratii portocalii pe un cer albastru ce devine din ce in ce mai violaceu, lila rosiatic, nici un nor…perfect ! aproape perfect…din pacate…acest apus de soare il vad prin geamul mic al avionului care ar fi tebuit sa fie de circa doua ore in aer in zbor spre Insula Mauritius. 

DAR NU ! mai sintem si acum in pozitia de parcare in apropierea benzii de decolare de unde intr-un tact minuntios aproape minut dupa minut decoleaza alte avioane spre destinatii paradisiace. Noi asteptam ! avem un mic defect la o roata, nimeni nu stie sigur cat de mult mai dureaza pina va fi reparat, pilotul incearca sa ne linistesca din sfert in sfert de ora. Oamenii din jurul meu au devenit nerabdatorii, copii alearga neintrerupt printre culoarele inguste dintre scaune. Avionul e plin pina la ultimul loc – si noi toti abia ca ne mai putem abtine sa suportam inca cele cateva minute pina vom putea decola. Si si de data aceasta consider ca noi sintem de vina. Nu stiu cum sa va explic este de fiecare data acest sentiment care ma face sa-mi cunosc destinul dinainte, sa-l prevad si sa ma tem de el si totusi sa stiu cu mare siguranta ca nu voi scapa de ceea ce mi-e prescris !

De azi dimineata totul a decurs mult prea perfect. Niciodata pina acum nu am reusit sa impachetam totul intr-un timp asa de scurt, sa prindem trenul care ne ducea la aeroport fara sa gafaim in fuga, fuga pe peron- trenul sa nu aiba nici un minut intarziere, sa coboram in aeroport direct in fata scarilor rulante care sa ne duca pina in fata ghiseului unde ce credeti – nu astepta nici o persoana- nici urma de acele cozi interminabile pe care le cunosc din alte dati – si in momentul in care dorim sa parcurgem “labirintul” pana la ghiseu, o domnisoara prietenoasa desface snurul sa ne pofteasca spre ghiseul ei ca sa nu trebuiasca sa facem prea multi pasi pe degeaba. Punem bagajele pe banda rulanta pentru a fi cintarite si…surpriza, surpriza amandoua depasesc toleranta de 20 de kg pe bucata cu circa 1 kg. Un kg in plus costa 20 de euro in plus. Insa, ce sa va mai spun: domnisoara zambeste din nou binevoitoare si ne face semn ca totul e in ordine – si ne ureaza un sejur perfect ! De obicei trebuie sa ne cerem scuze si sa apelam la bunavointa ei sau si mai rau sa scoatem ceva din geamantane pentru a le putea lua cu noi.

Ajungem in sala de asteptare cu fotolii de piele si dupa cateva minute de asteptare trecem de zona de control fara probleme…ce sa va mai spun totul, dar absolut totul a fost pina acum prea perfect. Oare ce are sa se intample ca sa se intrerupa acest sir de noroc…nimic …va fi cu siguranta cea mai frumoasa vacanta pe care am avut-o vreodata…am sperat eu. PINA ACUM cind stiu cu siguranta ca avionul in care stau circita peste acest laptop si nu mai am rabdare nici sa scriu aceste randuri imi plateste totul inapoi CU VARF SI INDESAT !

Dupa patru ore de stat inghesuiti pe scaunele mult prea inguste ale agentiei de zbor Condor, cind vecina mea de rand radea disperata la telefon povestind probabil unei prietene ca nici pe departe nu zburam in momentul de fata peste piramidele din Cairo cum se prezenta pe ecranele din avion – pilotul plictisit si enervat si el ne informneaza ca in urmatoarele minute vom coborii din avion si vom inopta in aeroport.

Sintem peste 300 de pasageri in avion si toti buluc gramada ne indreptam nervosi, dezamagiti, disperati – unii chair discuta sa renunte definitiv la sejur ! – spre biroul de reclamatii al agentiei. Aflam ca ni s-a rezervat o camera la hotel direct in incinta aeroportului si ca primim o masa de cina in restaurant.

A doua zi – inca nu se stie pe la ce ora vom zbura spre Mauritius. Problema cea mai mare – pe langa faptul ca nu putem zbura este ca nu ni se vor inapoia bagajele – asa ca va trebuii sa dormin in hainele pe care le purtam pe noi si a doua zi sa zburam circa 11 ore imbracati in aceleasi haine…ce mirosuri.

Nu am la mine nici o haina de schimb de data aceasta – asa ca dam o raita prin magazinele din aeroport care inchid in circa 10 minute. Repede , repede intru in primul butic si cer cel mai ieftin tricou pe care il au: 39 de euro ma costa pijamaua pentru aceasta noapte ! Dupa o masa saracacioasa adormim butuc cu gandul ca la ora asta eram deja aproape acolo. Eu inca nu disper ! Dimineata la ora 6 suna telefonul – sa ne grabim – avem decolarea la ora 8 ! Pe la ora 11 mai eram in sala de asteptare. Avionul care ne-a fost pus la dispozitie nu avea capacitatea necesara sa ne transporte pe toti asa ca trebuie sa asteptam un alt avion. La 11:30 ni se promite o masa de pranz gratuita si multi dintre noi incep sa se revolte. S-a format deja un grup de “curajosi” care doresc sa vorbeasca cu managerul agentiei, citiva dintre copii au inceput sa planga si chiar si cite o pereche tanara aflata in luna de miere isi spun: daca trecem cu bine de asta inseamna ca putem ramane impreuna toata viata.

Eu incep sa am primele sentimente negative si mie putin teama ca nu vom mai zbura deloc. La ora 11:45 ni se aduc snacks-uri si cafea – la ora 11:50 urcam in autobusul ce ne duce spre avion. Eu incep sa cred ca sa treminat cu ghinionul deoarece avionul primit este mai mare si linga noi gasim chiar doua locuri libere pentru fiecare unde ne putem lungii in voie pe perioada zborului. Unsprezece ore de zbor…chiar si pe doua locuri: incomode si aproape interminabile.

Welcome to Mauritius- in sfarsit !
Welcome to Mauritius- in sfarsit !

Cand coboram din avion de data aceasta pe aeroportul din Mauritius parca nici nu imi vine sa cred. Aici e in mijlocul noptii si noi sintem de mai mult de 30 de ore pe drum.

Un miros de iasomie si de alte flori parfumate in aer si o pancarta „Welcome to paradise“ ma face sa sper din nou.

Welcome to Mauritius - welcome to paradise
Welcome to Mauritius – welcome to paradise !

Recuperam bagajele si ne indreptam spre iesire. Un microbuz ne asteapta pentru a ne transporta la hotel. Oamenii sint prietenosi si nu inteleg de ce eu raspund doar cu jumate de gura la intrebarea lor : how was your flight ? Pornim la drum si acum am sa incerc sa va explic cum se poate face un drum de circa 30 de km in 3 ORE! dupa doar cateva minute incepe o ploaie torentiala- sintem aici in sezonul de uragane ( aici se numesc cicloni ) si ploua atat de puternic ca soferul nostru nu poate merge mai repede decat cu circa 30 km/ ora.

Cu circa 10 minute inainte de a ajunge la hotel – ne opreste o sirena a politiei. Soferul schimba cateva vorbe si se intoarce cu o mutra ingrijorata inapoi…we have to turn back ! ne anunta …where back ? intreb eu disperata ? back to Germany ? …No, no ! incearca el sa ma linisteasca …back to the airport, we have to take another road…this road is cloased because of the water , the bridge is damaged…eu incep sa rad…un ras histeric, un ras ca de hiena, un ras din care nu ma mai pot oprii …soferul ma priveste putin speriat …this will be a long, long, trip madam …just try to sleep. Si pentru prima oara in viata incerc sa meditez …invata sa ai rabdare imi spun incontinuu …doar asa vei ajunge in paradis….Pe la ora 5 dimineata ajungem la hotel si prompt se opreste ploaia si un soare roza coloreaza cerul iluminand o plaja perfecta.

Pentru a ajunge in paradis trebuie sa treci prin purgatoriu, stiuse si Dante Alighieri…cum de am putut eu uita de aceasta !

citeste mai departe despre aventurile noastre prin Maritius

vezi toate pozele din albumul Mauritius 

Ti-a plăcut ? Distribuie si prietenilor tăi ...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on Pinterest

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *