Dacă vizitaţi Mexico-ul si rămaneţi pe peninsula Yucatán veţi vizita cu sigurantă Chichén Itzá, un loc numit “La fântâna sfântă”, care este unul din cele mai bine păstrate edificii mayaşe din secolul XI.
Arealul este frumos curăţat si la intrare se primeste o hartă cu cladirile ce se pot vizita. Printre cele mai importante construcţii ale acestui complex se numără El Castillo o piramida înaltă de 24 metri, templul luptătorilor, observatorul şi curtea pentru jocurile cu mingea. Grupuri cu ghid sau fară ghid se plimbă in coloana de la o clădire spre cealaltă si totul este ingrădit si asigurat, special pentru turiştii europeni si americani. Nici o pietricică nu este uitată pe treptele piramidei, totul este curat si ordonat, fiecare fir de iarbă este tăiat la exact 5 cm de pămant. O inscenare perfecta in care zeci de turisti se simt…ca intr-un parc de distracţii american.
În cazul în care insă doriţi să priviţi în tainele vieţii mayaşe va trebui să vizitaţi Cobe situat la aproximativ 50 km de Tulum. Aici la intrare nu se impart hărţi si nici un ghid nu incearcă să te acompanieze. Arealul este in mijlocul junglei, linane si pomi batrâni se caţăra pe cladirile rămase. Cladirile din zona sint rămăşiţe autentice din perioada mayaşă clasică. Si printre acestea se numără si piramida cea mai inalta si cea mai abruptă.
De la intrare pina la piramidă am parcurs cam jumate de oră pe aleii inguste, tresărind la fiecare strigăt strident al păsărilor si la fiecare foşnire de frunze de pe marginea drumului. De multe ori trebuia sa străbatem boscheţi ce ne tăiau calea si ne uitam cu atentie să nu cumva să modificăm vreo piatră unde sub ea s-ar putea ascunde vreun şarpe. Pinze de paianjeni mari, negrii erau intinse printre crengi.
Oh da, aici aveam in sfârşit sentimentul că mă aflam intr-o aventură, in sfârşit aveam sentimentul că mă aflam pe urmele foştilor descoperitori ce au străbătut această junglă cu sute de ani in urmă si dând la o parte lianele ce se căţărasera pe clădiri descoperisera palate si statui de o neasemănătoare frumusete.
Piramida centrala nu se vede din depărtare fiind si ea in mijlocul junglei. Abia cind am ajuns la poalele ei ne-am dat seama cit este de inaltă… si de abrubtă. O liana (sau un şnur) legat de vârful ei se bălănganea pina la picioarele piramidei. Urcasem in patru labe, ca o pisică in susul piramidei pina in vârf. Aici se ţineau ritualurile religioase, aici aduceau mayaşi ofrande pentru zeii lor. Ne simteam puternici si invingatori. O privelişte fantastica, păduri tropice pina la orizont si noi deasupra lor.
Aproape de cer si de zeii ce traiesc pe aceste melaguri. Dar apoi a inceput coborirea. Singura liană fusese luată deja in folosinţă de alti vizitatori si noi stăteam sus caţărati si nu aveam curajul să coborim. Nici o balustrada, nici un ajutor. Multe dintre trepte erau roase de vânt si de ploi si mişcindu-le se rostogoleau până la poalele piramidei – reamintindu-mi că aşa s-au rostogolit si capurile celor ce au fost sacrificati aici pentru a imbunataţii voinţa zeilor. Si aşa cum am putea noi sa ne rostogolim acum. Nu ştiu cum să numesc metoda ce am folosit-o la coborâre, daca urcasem ca o pisică pina in vârf acum mă târam ca un şarpe sau mai bine zis ca un melc pe treptele inguste si abrupte.
Ajungind din nou la suprafaţa pamintului am răsuflat usuraţi. Si am zimbit ironic când am vazut o blondină…tipică, cu pantofi cu tocuri si fustiţă mini incercind să pară cit mai graţioasă la urcare…
dar nu am mai aşteptat sa o văd coborând… imaginea ce mi-o facusem, de trupuri rostogolindu-se pe treptele insângerate nu voiam să devină realitate…