Niagara – O cascadă nu e doar o cădere de apă

La ce facem această deviere? îl intreb eu, în timp ce părăseam autostrada ce ne ducea înapoi spre malul mării venind dinspre Cascada Niagara Vei vedea când ajungem acolo...îmi răspunde el, misterios. Acolo unde? devin eu și mai curioasă. Nu am să-ți răspund ca să nu stric surpriza.

Ce surpriză poate fi aici? mă gândesc eu privind in jurul meu… peisajul prin care treceam nu avea nimic spectaculos, dimpotrivă arăta aproape exact ca cel din apropierea orașului unde locuiesc in Germania.

Finger Lakes

Câteva dealuri verzi pline de podgorii cu viță de vie încă în floare. Micul lac pe lânga care șerpuia strada, avea, trebuie să recunosc, un șarm anume și cele câteva vile răsfirate pe malul lui dădeau întregii zone un iz aristocratic.
Doar nu m-ai adus aici pentru o degustare de vin? îl intreb eu încă o data.
Winery

Degustare de vin? Nu, nu pentru asta suntem aici, dar ideea nu e rea – și întoarce brusc din drum pentru a opri în fața unei vinării. O mică pauză nu strică. Intrăm în incinta curții și întâlnind o fetiță care plimba un cațel o întrebăm unde se află crama cu vinuri pentru degustări (știind că și în Germania poți intra în fiecare vinărie pentru a proba vinul produs local acolo). După câteva momente apare tatăl ei care, când aude că locuim in Germania nu se mai oprește din vorbit. Vai ce coincidență – străbunicii mei provin din Germania, exact din zona din care veniți voi ..și noi aici producem un vin exact după rețetele de acolo…avem cel mai bun Riesling din regiune…dacă nu, din toată America de Nord … și ne umple două pahare până sus. Luăm o gură și…dezamăgire totală…îi lipsește cu desăvârșire aroma specifică și gustul răcoritor al unui Riesling…este însă exact cum le place americanilor dulce-acrișor. Refuzăm să bem paharul întreg sub pretextul că suntem cu mașina și ne luăm rămas bun, soțul meu neputându-se abține să nu îi propună când va trece prin Germania să facă o vizită neapărat în regiunea Weinstrasse pentru a degusta un Riesling adevărat.

Mai e mult până la surpriza ta? îl întreb eu încă o data. Doar câțiva kilometri. 

Ce poate fi ? Un muzeu al vinului – fac eu glume stiind ca sotul meu nu scapa niciodata ocazia unei vizite pe la muzee.

După câteva curbe și o mică coborâre la vale drumul se îngustează terminându-se într-o parcare la poalele unui deal abrupt. Parcarea e cu plată (8 dolari) dar include și intrarea pentru două persoane. Intrare la ce? Lasă că ai să vezi, ia cu tine 2 sticle de apă și aparatul de fotografiat. Fata care ne-a vândut biletele strigă dupa noi – grăbiți-vă dacă vreți să faceți tot parcursul – durează mai mult de două ore și după apusul soarelui se inchide poarta de intrare. Acum e șansa mea să intreb ce anume se ascunde în spatele acestei porți masive de fier forjat? Mirată că pun o astfel de întrebare: Pentru ce anume avem nevoie de mai mult de 2 ore? îmi răspunde – 2 ore pentru 800 de trepte dus și 800 întors este normal…Am auzit bine?!…800 de trepte de urcat și coborât…pentru a vedea ce? Nenumărate cascade de apă, vine răspunsul. Cascadă? – ai înnebunit să mă duci până aici pentru o cascadă de apă…păi noi chiar veneam de la Cascada Niagara – una dintre cele mai impozante din lume.

Niagara Falls

Văzusem ceea ce se numește apogeul, minunăția minunățiilor, the top of the top…doar nu crezi că mai există altă cascadă pe lumea aceasta care să mă mai impresioneze cu ceva?! Și pentru asta am făcut devierea și am pierdut atâta timp pe drum? În acel moment m-aș fi intors imediat la cramă pentru a bea o sticlă intreagă de vin (nu mai conta cât de rău era) pentru a mă putea liniști. Eram într-adevăr furioasă și dezamăgită neștiind ce mă va aștepta.

Înainte de a ajunge la Cascada Niagara visam deseori să ajung intr-o bună zi să o pot vedea…credeam că stând în fața ei, la poalele apelor învolburate îi voi simți puterea și mă voi putea umple de energia emanată de ea pentru o viață întreagă!

niagara fall

Și da! tropotul apelor îți fac într-adevăr inima să-ți bată mai repede, dar adevăratul sentiment de fericire totală pe care mă așteptam să-l experimentez nu l-am simțit acolo. Îmi aduc aminte că încercasem fără succes să mă transpun într-o stare meditativă aflându-mă pe vaporașul cu numele ciudat „Ceața mărilor” dar udă leoarcă și mereu îmbulzită de zeci de turiști din jurul meu fusesem mulțumită să mă concentrez să nu cad peste balustradă…și acum soțul meu se aștepta să mă chinui să urc (știa foarte bine că eu nu le am cu drumețiile prin munți) printr-un defileu adânc și întunecos pentru a vedea câteva bălți mici de apă care pleoscăie de pe o stâncă pe alta…

Pornim la drum, eu cu o mutră supărată și la nici 20 de trepte urcate încep să gâfâi.
Glenn Canyon

Chiar vrei să urcăm aceste 800 de trepte pentru a vedea câteva cascade? încerc eu înca o data să-l întorc din drum…Concentrează-te la pași să nu calci pe lângă, aici suntem aproape singuri și nimeni nu ne poate salva în cazul în care îți scrântești glezna și nu mai mârâi atâta, vine răspunsul…privește ce frumos e…

Glenn Falls

 

 

Glen canyon

Și într-adevar cu cât intrăm mai adânc în canionul făcut de micul pârâu cu atât simțeam din ce în ce mai puțin oboseala și atitudinea dezaprobatoare pe care am avut-o la intrare, începea să se transforme într-un sentiment de satisfacție. Chiar încep după un anumit timp să fredonez un mic cântec și picioarele parcă au prins aripi. Nici nu-mi mai dau seama cum trece timpul și când ajungem sus mă simt de parcă aș fi cucerit Everestul…
Glenn FallsGlenn Canion.pami

Nu aș fi crezut niciodată că adevăratul sentiment de fericire totală aveam să-l experimentez chiar aici, pe valea această îngustă la poalele căruia susură un mic pârâu, unde aerul umed și răcoros îți ameliorează durerile sufletului, unde fiecare treaptă urcată te răsplătește cu noi peisaje minunate, unde pereții canionului iau culori de la roșu până la albastru, după cum bate lumina și unde la fiecare pas te întâmpină o mică veveriță cu chicotitul ei jucăuș.

Veverita

 

 

 

 

 

 

 

 

Oare chiar să fie adevărat că doar lucrurile greu de ajuns și pentru care trebuie să transpiri câțiva stropi buni de sudoare pot să-ți aducă fericirea ?
Și că nu contează cât de mult primești cadou dintr-odată (dimpotrivă, prea mult bine îți poate face rău) ci ceea ce ai ajuns sau creat cu propriile tale puteri – oricât de mic ar fi, este mult mai valoros?

Ti-a plăcut ? Distribuie si prietenilor tăi ...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on Pinterest

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *