Roatan – just another day in paradise ?

Insula Roatan. Adevaratul paradis. Doi papagali verzi cu coada rosie si capsor galben se saruta incontinuu intr-unul dintre palmierii din apropierea piscinei. Abia ca imi pot lua ochii de la ei. Nu e de mirare- apusul de soare este foarte romantic si eu stau aici pe terasa acestei vilei si privesc din cand in cand apusul de soare si pe urma papagali care nu mai inceteaza sa se sarute. Pana m-am intors din camera cu aparatul de fotografiat papagali au zburat, insa apusul de soare mai este aici – chiar daca doar pentru cateva minute.

hondurs papagali

Vila Xbalanque este o experienta unica chair si pentru mine. Juan – bucatarul a venit sa ma intrebe daca mai doresc sa servesc ceva in seara asta.

You can go home if you want…ii raspund.
Muchos gracias e buenas tarde imi raspunde el..hasta manjana al ocho.

Am ramas doar noi doi– sotul meu care prefera sa se uite la tv si eu care acum va scriu la lumina ultimelor raze de soare.
Ah, era sa uit mai e si baiatul de la securitate care ramane cu noi peste noapte in cazul in care se intampla ceva. Suntem singurii clineti in seara asta si probabil si pentru urmatoarele zile. Vila este situata pe o plaja privata intre cele doua statiuni West Bay Beach unde am stat pana azi dimineata si West End care defapt este portul regiunii.

In ambele parti pentru a ajunge din nou in civilizatie trebuie sa mergi cel putin o jumatate de ora pe o plaja absolut goala sau daca ai noroc poti lua o barca cu motor de pe pontonul privat al vilei. Daca ai noroc sa opreasca careva…

Ieri seara cand am venit aici pentru a primi confirmarea ca intradevar avem o rezervare (deoarce din pacate nimeni nu ne- a raspuns la email pana acum si pe pagina de internet nu este dat nici un numar de telefon) am facut circa 40 de minute pe plaja.

Si bineinteles ca camera care ne era rezervata noua ( cea mai ieftina ! ) nu se afla in aceasta vila ci sus pe deal la circa 10 minute de mers pe o carare destul de abrupta in mijlocul junglei.

„I´ll do not accept this room !” ii spun eu baiatului care ne-a acompaniat ieri sa ne arate “Casita” noastra. El da din umeri in semn ca nu intelege, ca pe urma sa ne raspunda “la casita es mui bonita”

Cand coboram din nou la receptie incep discutiile – Juan intelege putina engleza insa nu ne poate ajuta. El este doar bucatarul. Patsy – proprietarea acestei vile este acasa in California si nu putem lua contact cu ea decat prin email.
Email ? ma gandesc eu …astept de mai multe saptamani sa primesc confirmarea de rezervare si de plata pe care am facut-o deja online. El ne da inca o adresa de email privata ca sa o contactez neaparat in aceasta seara si ne trage cu ochiul – vila e goala – im momentul de fata nu sunt alti clienti.

Unde dormiti in aceasta noapte ? ne intreaba Juan – in West Bay Beach , am venit pe plaja pana aici. Dar nu va puteti intoarce pe plaja inapoi – e prea periculos ! si ia un cutit din sertar si face un gest ca si cum si-ar baga cutitul in burta – there can be bad people on the way…asta ca sa nu uitam unde ne aflam
and than ? what can we do?
You have to take a water taxi…si ne arata pontonul privat al vilei.

Taxiurile de apa circula regulat pe timpul zilei insa dupa ce s-a lasat seara vin doar daca au clienti. Noi suntem clienti insa nu stie nimeni de noi- si astfel stam amandoi la capatul pontonului cu mainile ridicate incercand sa atragem atentia fiecare barci ce trece pe langa noi si strigand in gura mare Taxi ! Watertaxi !

cand in sfarsit opreste una dintre barci sintem si ragusiti si putin speriati – oare chiar vrem sa ne mutam aici maine ?
„I´ll do not accept this room” i-am scris patroanei si daca nu ne da o camera in vila direct pe plaja vom renunta definitiv la rezervare.

Nu am prea dormit toata noaptea cu gandul la ziua de maine. Daca ne lasa sa locuim in vila de pe plaja ne mutam – daca nu atunci nu. Patsy a raspuns scurt si concret – da, puteti sa locuiti in vila…deci aventura continua.

Hablas inglez ? il intreb pe baiatul care mi se pare mult prea tanar si fara experienta pentru a avea grija de noi.
No ! raspunde el putin rusinat.
Como te llamas ? incer eu sa fac putina conversatie – Delzie.

Intretimp s-a lasat noaptea si m-am retras in zona luminata si acoperita a terasei. E cald si aerul e umed – sunt imbracata cu pantaloni lungi si bluza cu maneca lunga din cauza tantarilor care zumzane pofticiosi in jurul meu.

Ventilatores – spun eu rotind cu mana in aer si aratand spre plafon. Fericit ca intelege ce doresc porneste ventilatorul la maxim de imi zboara tot parul pe fata.

Dupa cateva minute ma ridic si contui sa va scriu acum din camera. Din pacate cheia de la apartament nu functioneaza – sau nu stiu eu cum sa incui usa si pe Delzie nu l-am mai vazut in apropiere…noaptea aici in apropiere de ecuator este foarte lunga sper sa nu fie la fel de periculoasa ! La televizor ruleaza filmul ” death in paradise ” Iubesc aceasta serie insa astazi cred ca voi renunta la ea. Noapte buna !

Ti-a plăcut ? Distribuie si prietenilor tăi ...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on Pinterest

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *