In Vietnam începe in februarie 2018 anul câinelui – sper sa fie pentru toți un an fericit ( mai ales pentru câini )!
Când eram mica bunica mea locuia in apropiere de fabrica de păpuși – imi aduc si acum aminte de îngrozitoarea descoperire pe care am facut-o privind intr-o seara printre ferestrele mici si prăfuite ale subsolului ce dădeau spre strada – zeci de containere cu mâini si picioare si capuri decapitate de păpuși – o scena de groaza pentru mine care credeam ca păpușă mea iubita se trezește in fiecare noapte la viata.
La vârsta aceea frageda, fabrica de păpuși era pentru mine ca un fel de abator, doar ca aici corpul întreg nu se diseca in mai multe parți ci se asambla, ceea ce nu făcea aceasta cu nimic mai plăcut. Dar nu doar fabrica de păpuși era o zona de groaza pentru mine – ci cea mai îngrozitoare fabrica din Arad, părea sa fie fabrica de conserve – se zvonea ca aici se preparau conserve din carne de câine…cică noapte de noapte ieșeau hingherii pe străzi sa adune câinii fără stăpân ca pe urma sa-i taie in mici bucăți si sa-i preseze in cutii de tabla, sa-i eticheteze si sa-i expedieze spre o tara îndepărtata din Asia numita Vietnam. NU ! Puterea mea de imaginație nu era capabila să creadă ceva așa de pervers. Adevărul era însă ca pe vremea aceea nu vedeai picior de câine de stradă prin cartier.
Au trecut foarte multi ani de atunci si totuși de fiecare data când ma gândeam la Vietnam imi aduceam aminte fără sa vreau si de zona fabricii de conserve…de aceea am avut un sentiment ciudat când am aterizat in Danang.
Vietnamul însă ne-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze, cu oameni foarte prietenoși si orase romantice, cu o natura spectaculoasa si cu o vegetație abundenta…si cu o bucătărie gurmanda excelenta !
Dintre toate bucătăriile asiatice pe care le-am încercat pana acum cea din Vietnam era exact pe gustul meu ! Nici prea iute dar aromata si mai ales foarte naturala. Toate prejudecățile pe care le avusesem despre aceasta tara păreau sa fie false.
Însăși capitala tari Hanoi ce datează de peste 1000 de ani are o bogăție in istorie uluitoare: temple, cetăți antice, teatrul de păpuși pe apa (water puppet theatre), mausoleul lui Ho Chi Minh, Cetatea imperiala a lui Thang Long, Pagoda parfumata, cartierul vechi, opera house, templul literaturii, lacurile Hoan Kiem si Ngoc Son, totul este uluitor si fantastic.
Pana când aproape in ultima seara petrecuta in Hanoi am cotit pe o strada întunecata ce ducea spre piața de animale.
Voiam sa facem cateva fotografii autentice cu fructe de mare ( văzusem in restaurante tot felul de pești colorați, midii si scoici pe care încă nu reușisem sa le fotografiem ) si cu cateva fructe exotice ce cresc doar in aceasta parte a pământului. Dar strada părea sa duca spre un altfel de piața. Îngusta si slab iluminata – era deja seara – dar cred ca si pe zi era la fel de întunecoasa, părea ca nu a fost străbătuta pana acum de nici un turist. Localnicii ce începeau sa-si deschidă unul dupa celălalt dughenele cu lucruri ciudate de vânzare ne priveau la fel de curioși ca si noi pe ei. 
Nu ne simțeam deloc amenințați sau nesiguri – din contra, oamenii încercau sa comunice cu noi întrebându-ne probabil ce anume căutam si încercând sa ne ademenească cu ceea ce aveau ei mai bun. Unii vindeau haine la kilogram, alții dvd-uri si casete video ( cu filme perverse ? ) si din când in când cate o farmacie 
naturista cu plante medicinale si insecte uscate sau animale in stare embrionara conservate in borcane transparente umplute cu formalina… Strada se termina dând intr-o hala imensa ce părea a fi piața de animale vii.
Da – mirosul de sânge si țipetele găinilor ce erau decapitate pe viu m-a facut sa nu zăbovesc prea mult pe acolo. Am trecut aproape in fuga …daca nu aveai grija te puteai alege cu niste stropi de singe pe haine dar carnea era cu siguranta cea mai proaspăta ( si daca ma gândesc bine, despre ce a pătimit puiul meu din congelator nu știu nimic ).
Piața de pești care era se desfăcea in spate era mai mult o piața de scoici si crabi si șerpi. Peștii mari si frumoși se vindeau probabil doar in restaurantele pentru străini- aici eram la piața localnicilor. Am trecut in zona ouălor – de diferite forme si mărimi, pestrițate si colorate – oare de ce la noi in Germania nu se mănâncă decat oua de găina – ce se întâmpla cu celelalte oua de rata sau de gâsca sau de curcan ?
Alte animale nu am vazut. Si pentru ca doream sa ne întoarcem la hotel cat mai repede iar eu nu mai aveam chef sa parcurg din nou hala cu găini am luat-o direct pe niste străduțe si mai înguste si si mai întunecate decat pana acum…
Era cat pe ce sa ma împiedic de măsuța plina de bucăți de carne si sa o răstorn din greșeală, da ! masa plina de bucăți de carne de câine – cateva capuri tăiate, un picior si un corp încă întreg erau îngrămădiți unul peste altul. Femeia care vindea carnea ne zâmbea inocenta si văzând ca nu reacționez la oferta ei de a cumpăra ne îmbie sa gustam măcar din carnea fiarta.
No, I don´t eat meat…ii răspund neștiind daca ma înțelege sau nu, dar cu siguranta ca in acel moment am si simțit așa ( ca nu voi mai mânca carne niciodata ) si dau sa plec mai departe. Dar ea văzându-mi aparatul de fotografiat agățat de gât apucă unul dintre cadavre si se postează in fata mea oferindu-se sa-i fac o poza. Știu ca majoritatea dintre voi ma ve-ti condamna ca am facut acest gest – dar in momentul acela a fost singura posibilitate sa trec peste situația penibila – si nu doream sa o jignesc sub nici un fel.
A doua zi am părăsit Vietnamul si si acum dupa cateva luni ma mai chinuie amintirile din seara aceea.
Astăzi 16.02.2018 începe anul nou in Vietnam si eu sper din tot sufletul ca in noaptea de revelion nu s-a servit carne de câine, mai ales ca noul an este anul câinelui.
Va urez tuturor un an al câinelui fericit !
Doresti sa vezi toate pozele din Albumul Vietnam ?
[ssm_form id=’2284′]
Dorești și tu să vizitezi Vietnamul, însă nu ai curajul să o faci pe cont propriu ca și noi ? Nici o problemă – aici găsești tururi ghidate de ghizi localnici și recomandate de noi.